Robii tehnologiei?

Daniel Săuca

În vreo 30 și ceva de ani, lumea s-a întors cu susul în jos. Pe la începuturile carieriei (mă rog) mele de jurnalist, pe la mijlocul anilor 90, îmi trimiteam prin fax, de la Poștă, colaborările la un ziar central. Am mai prins tiparul pe stil vechi. Am făcut corectură direct în tipografie. Vă mai aduceți aminte de linotip? În câțiva ani, au apărut calculatoarele mai performante, așa că textele le culegeam direct aici, nu le mai băteam la mașina de scris. Au venit și la noi tipografiile mai răsărite, offset, astăzi digitale, așa că a crescut mult calitatea tiparului. Și reproducerea imaginilor. De la aparatul foto cu film am trecut la aparatul foto digital. Astăzi, am ajuns la telefonul mobil „inteligent”, de multe ori mai performant în a face poze sau filma chiar decât nu puține aparate digitale. Ei bine, de la fax am trecut la poșta electronică și la multele mijloace de comunicare oferite de Internet. Ziarele și revistele nu mai sunt tehnoredactate ca în anii 50 ai secolului trecut. Avem, așadar, scule mai performante pentru a ne face meseria. Dar nu asta e problema. De ce, totuși, în general vorbind, nu doar la noi, actul jurnalistic s-a degradat? De ce oamenii nu mai cumpără cărți, reviste și ziare tipărite? Nu există neapărat aceeași condiționalitate la întrebările de mai sus. Actul jurnalistic nu s-a degradat, de pildă, pentru că românii nu își mai cheltuie banii pe produse tipărite. Mă tot gândesc la problemă și nu știu dacă apariția social media, a epocii „vizualului facil” sunt singurele răspunzătoare de răsturnarea dramatică a situației (nu doar în privința mass-media). Să fie mai degrabă AI, rețelele, mediul virtual? Se întâmplă o transformare radicală a omenirii și nu mai e nimic de făcut? Nu vă grăbiți, zic eu, să răspundeți. Și nici nu întrebați AI cum stă treaba…